E dimineata.Intre crengutele din copacul de la fereastra ta ciripesc vesele pasarele.Vor sa intampine primele raze mult asteptate ale soarelui,care intra pe geamul de la camera ta.Fireste ca tu nu ai cum sa vezi asta.Pentru ca dormi.Numai vestitoarele primaverii admira vazduhul: o paleta rosie-albastruie,presarata pe alocuri cu bucati de puf.
Libertate.Prospetime.Caldura.Viata.Nici macar aceste cuvinte nu ma ajuta in a descrie tot...Daca ai putea numai vedea ce vad si eu...
Stai!Te ridici usor din asternut.Nu reusesti sa tii ochii bine deschisi,mijesti.Te freci cu palmele,poate iti mai revii.Pasesti agale spre fereastra.Esti atat de...dulce!Chiar si asa somnoros.
Imi place sa-ti vad parul brunet ravasit,sa incerc sa descopar misterul din ochii tai negri,imi place sa te privesc dimineata,cand ai doar niste pantaloni de pijama pe tine...sa te observ cum iti bei cafeaua,asa...incet.Dar ce nu-mi place?
Oare tu stii?Ca te urmaresc chiar acum,ca vreau sa impartim impreuna bucuria acestei dimineti de primavara?
Poate da...poate nu.Cred ca ar trebui sa te intreb.Dar cum,cand sunt doar un simplu fluturas?
