marți, 23 iunie 2009

Revedere


Şi ce?Doar n-am să mor dacă te văd.Sau,mai bine zis, te revăd.Dar nu asta contează, ci faptul că în câteva clipe voi fi lângă tine.Ce îţi voi spune nu ştiu.S-au întamplat atâtea între noi...atâtea.
Ah,uite!Te apropii. Buzele tale dulci îmi desenează un zâmbet.Nu mă pot abţine şi îţi răspund în acelaşi fel.O pătură de emoţii mă înconjoară,vrând parcă să-mi acapareze toată inima.
Te privesc cu o atenţie nemaivazută,vrând parcă să-mi întipăresc în minte fiecare trăsătura a chipului tău.
Nu te-ai schimbat aproape deloc: acelaşi par negru care contrastează cu ochii tai de o culoare specială,deschisă.Din ei se nasc numeroase săgeţi.Şi eu ,iar mă pierd în lumina lor,atât de molcomitoare.Parcă visez...
Zbor printre o mulţime de stele şi o muzica plăcută îmi inunda urechile.O fericire muta ,calmă pune stăpânire pe inima mea.Eşti aici.
Dar...cum se poate asa ceva?! Înainte, exista o sclipire smecheraşă în griul privirii tale.Acum ,găsesc o mare de linişte,iubire şi...regret?Nuu, probabil am uitat cum să-i citesc ochii,ceea ce se ascunde dincolo de ei.Cred că timpul mi-a înlăturat această aptitudine.
-Îmi pare rău.
Ameţesc.Oare am auzit bine?Da,el a spus tot.Nu-mi vine sa cred!Mi-aş da câteva palme,ca să mă trezesc în cazul unui vis.Dar el m-ar considera nebună.Mai bine mă încred în aceste puţine vorbe ,cu o semnificaţie atât de mare.
Inima şi-a accentuat bătăile.Se pare ca cineva s-a hotarât să-mi arate că mă înşelasem în privinţa ultimelor gânduri. Am zâmbit şi l-am luat de mână.Îl iertasem de mult...

sâmbătă, 6 iunie 2009

Cantecul inimii.


Pasii lui se opresc in fata unei camere vechi.Fara a fi ajuat de vreo urma de lumina gaseste rapid manerul usii pe care o deschide scartaind usor.Ochii lui se opresc asupra semineului din fundul camerei,in care lemnele pocnesc incet,hranind focul,un microsoare al acelei incaperi ocupata de prea putine lucruri.
Se distingea un fotoliu batut de vreme,care statea asemeni unui batran in fata focului,depanandu-si amintirile.Pe el se odihnea o chitara,nefolosita de mult timp.Si ea parca-si reamintea de numeroasele suflete care i-au dat cu fiecare cantec alt rol:de alinare,de infrigurare,de inseninare,de innorare...
Tanarul s-a asezat pe covorul vechi,a luat chitara si,cu ochii inchisi,simtind o caldura binefacatoare din interiorul si din afara lui,incepe.
Totul in jurul lui se contopeste intr-un vartej al sentimentelor.Din ce in ce mai tare inima-i bate,fiind si ea in ton cu sirul armonios produs de coardele chitarii in mainile lui.
Pe buzele lui se naste un zambet.Melodia inimii lui nu inceteaza a se materializa...
Curand,fara sa-i auda pasii,a simtit-o asezandu-se ,asemeni unei pisici,langa el.Nu a deschis ochii,caci stia sigur ca si ea ii avea inchisi.Chiar avea dreptate.
Acum,pe acordurile chitarii,ea canta niste versuri vechi scrise de ea.
Era o magie de nedescris acolo: el era ea iar ea era el.Si amandoi erau cantecul impletit de inimile lor.

Time is never on my side

Time is never on my side