vineri, 27 februarie 2009

Ce alegi?


Astept.Intr-o sala mica,rece si goala.Ma gandesc la tine...si tocmai atunci iti faci aparitia.Te privesc.Deocamdata nicio vibratie interioara.Totul e deja planificat.De cum o sa te apropii o sa pornesc sentinta. Un salut scurt si astfel incepe totul...Ca de obicei,eu incep discutia,eu pun punctul pe i.Tu?Tu aprobi din cap si taci... Acum incepi sa zici niste vorbe prea cunoscute mie,de care m-am plictisit.Nu te inteleg.Esti un las.Ti-e frica,tie- frica sa fi tu.Nu spui ce simti,nu te exteriorizezi.Crezi ca asa e cel mai bine?Crezi ca trebuie sa raspunzi cum crezi ca vor altii pentru ca "asa trebuie"? Nu cred ca voi putea sa fiu vreodata de acord cu asta,pentru ca sunt exact opusul tau.Dar...nici nu trebuie sa fiu de acord sau sa te inteleg...am zis fara sentimente,am doar rolul unui judecator.Trebuie sa am sange rece,sa analizez totul din afara,sa ma privesc si sa te privesc cu ochi critici. Stiu,uneori ma deschid prea mult,atat de mult incat acest lucru se intoarce in defavoarea mea.Eu sunt nebuna in a argumenta orice,prea grabita uneori.Tu?Abia te sfiesti sa dai niste raspunsuri... Ajunge!Mi-am propus sa nu ma implic,deci voi incerca sa nu incalc promisiunea facuta mie.Spun cu o voce ce vrea sa fie rece: -Cetatene,esti condamnat pe durata de 30 de zile la munca in folosul binelui tau.Aceasta actiune presupune : *nu ai voie sa te ascunzi in spatele paravanului numit tacere,vrand astfel sa eviti raspunsuri importante. *este intrezis sa minti,sa nu spui ce simti "pentru ca nu e bine".Constientizeaza ca este esential sa te arati asa cum esti,nu asa cum crezi ca vrea altcineva.
O ultima specificare domnule: in cazul in care nu va indepliniti sarcinile spuse mai sus,veti fi condamnat la inchisoare pe viata.Nu veti avea posibilitatea de "va spune",veti trai intr-o obscuritate conturata de lipsa de curaj,de miciuni..

joi, 19 februarie 2009

Clipe...


Azi vreau ceva.Poate e prea mult,poate este nimic.Insa as vrea ca dorinta mea sa se realizeze.
Asa ca,daca tu poti,spune ploii sa nu cada,vantului sa nu mai bata.Nu le mai vreau.Nu acum.Nu-mi mai place nici prezenta soarelui,zi-i tu sa nu mai rasara,sa petreaca ceva timp alaturi de luna...Spune stelelor sa nu apara.Spune frumusetii naturii sa dispara.Nu am nevoie de ea acum.Nu ma ajuta,nu ma alina...mai bine asa.Ah,era sa uit,nu vreau nici alte persoane in jurul meu in afara de tine.Sa ramanem doar noi doi.
Doar o clipa.Oricat ar fi(sau ar parea ea) de lunga sau scurta.
Ce sentiment frumos...pare un vis.Sau o alta lume.Oricum ar fi,imi place asa.Dar,mai e ceva: te rog,fa ceva,opreste timpul,vreau sa simt(cat mai mullt posibil) totul cu inima.Vreau sa mi-o deschid.
Stii...ai simtit vreodata vara cu adevarat in suflet?Eu abia acum descopar acest lucru.Implinire.Nu ma intereseaza cat o sa dureze.Ce daca nu o sa fie un final fericit?Acum nimic nu mai conteaza.Traiesc clipa.Iubesc.
Sunt eu cu tine.In jurul nostru...nimic.Vid.Dar cat gresesc!Dragostea ne inconjoara de pretutindeni si eu vorbesc de vid?Ce am patit?Probabil m-am imbatat.Azi am exagerat cu elixirul fericirii,recunosc.Si totusi,poate ca iubirea umple totul dar in acelasi timp reprezinta vidul...Nu stiu.Bat campii cu toate ca mi-am spus ca nu voi rata nimic...

joi, 5 februarie 2009

Lipsa de cuvinte.


O multime de ganduri imi trec prin minte,ma inunda.Cand e vorba sa le pun pe foaie,chiar si una virtuala,nu gasesc cuvintele potrivite.
Le caut ca o nebuna intr-un dictionar.Caut in inima si in minte....Cand intr-un final le gasesc,mi se par sterse,fara valoare.Dar in acele momente nu erau asa pentru mine,nu erau neinsemnate....Of,ce ma mir atat?Nu asa sunt eu?Scriu...sub impulsul momentului,parca nici nu mai conteaza cuvintele(in fond,astea sunt,simple cuvinte.De ce sa ma mai obosesc sa le prezint sub o forma cat mai "eleganta"?).Cand imi recitesc textul,nu ma inteleg.Nu stiu cum pot scrie in asa fel.Poate ca asa am simtit eu in acel moment.Poate ca sentimentele mele s-au transpus in cuvinte...nici nu mai stiu...
Si acum?Ce-mi va mai nascoci mintea nastrusnica?Ce va mai scrie mana mea,ghidata de acel impuls?Mister si pentru mine.Nu prevad niciodata cand ma vor "imbratisa" acele stari ce-mi permit un lucru:Sa pun pe foaie sentimentele mele,sa le abandonez acolo.Dar ce spun?Nu pot eu sa fac asta!!NU-mi distribui sentimentele ca pe o marfa dupa placul meu.(daca as fi facut asa,probabil ca as fi fost scutita de unele neplaceri...)Asa ca,cuvantul "a abandona" este nepotrivit.Poate ca mai bun este...Ah,chiar nu stiu!Nu gasesc acum un cuvant potrivit pentru ceea ce vreau eu sa exprim(unul din lunga mea lista de defecte).Poate ar fi bun "oglindesc"...ce oglindesc?Sentimentele in cuvinte.Astfel ele raman in doua locuri.In paginile inimii si pe foaie.
Ah,cred ca am intrat iar in acea stare...

luni, 2 februarie 2009

Gandurile unei minti bolnave...

Ce vrei sa-mi spui?Nu te inteleg...mi-e atat de greu,abia te vad...
Stiu,am fost si eu candva ca tine.Am crezut si eu in ceea ce crezi tu acum.Dar,ca si pentru majoritatea ,"dragostea" si "increderea" incep sa reprezinte pentru mine niste simple cuvinte.
Stiu,nu ar trebui sa fiu si sa gandesc asa.Ai dreptate,sunt un las.Pentru ca nu am luptat cat a trebuit si am trecut usor in tabara cealalta,parasind vechiul "EU".
Pentru ca am incetat sa cred in lucrurile cu adevart importante in viata.Pentru ca nu apreciez ceea ce aduce cu adevarat fericire in suflet.Pentru ca m-am alaturat lor.
Am ajuns ceea ce am urat toate viata.Un om fals cu o inima de gheata...o pramatie.Si acum ma urasc si pe mine.
Nu stiu ce ma mai poate salva.Sunt irecuperabil.Dar tu...tu nu.
Daca nu ma mai pot ajuta pe mine,atunci pentru tine trebuie sa fac ceva.Nu te pot lasa asa...
Poate nu ai incredere intr-o minte bolnava ca a mea si nu vei vrea sa te ajut.Poate te vei gandi ca vreau sa ajungi ca mine.Crede-ma,am trecut prin ce incepi sa treci si tu acum...Nu vreau sa te pierzi.Nu.Sunt destui care au facut si fac asta.Nu stiu cum,dar te voi ajuta....ai sa vezi tu.
Probabil o sa fie greu,dar o sa merite tot efortul...

Time is never on my side

Time is never on my side