Libertate.

E totul pe cale sa se sfarseasca.Totul pregatit de un nou inceput.

Aerul plumburiu ce acopera suprafata marginita de gratii de fier se rarefiaza.Simtea si e ea.O senzatie de usurare,spirituala si materiala,se instaleaza in cadru.

Ochii fetei descopera incet privelistea ce i se infatiseaza nestingherita: o bucatica din marea verde-albastruie,combinata cu cerul azuriu si nispul galben-auriu.Toate dau culoare sufletului ei.Gata!Nu mai e rost de toamna in inima ei.Cele patru camarute ale acesteia infloresc.Tristetea,singuratatea,toate sentimentele negre se evapora odata cu intunericul,palind in fata luminii calde a soarelui.

Pana si pe chipul ei se observa o schimbare.Pare ca stapanul vesel al vazduhului i-a daruit cateva raze binefacatoare,care se reflecta din interior spre exterior...

Poate ca soarele are si alte puteri decat cele pe care le stiam eu...Dar,nu sunt decat o martora in aceasta poveste,mai bine ma limitez la ce vad,nu la ce cred.

In negrul ochilor fetei se vede o sclipire greu de descris.Cu mainile tremurande desface emotionata lacatul pictat de vreme cu o cheita.Trage zavorul si paseste pe nisipul fierbinte.Incet.Nu vrea sa iroseasca nicio clipa.Simte fiecare firicel auriu sub talpile insetate de caldura.Rade.Se invarte ca o nebuna.Dar chiar asa este ea.O nebuna.Nebuna de fericire.Ametita,se tranteste pe covorul de nisip.Zambeste.

Cat timp a trebuit sa astepte ca sa se bucure de aceste clipe!Si acum parca isi aduce aminte cum...Se opreste.Isi da seama ca trecutul nu mai conteaza.Va privi in fata,ara un viitor luminos care o asteapta.Soarele îi confirma acest lucru,zambindu-i mai frumos ca niciodata.