Revedere

Şi ce?Doar n-am să mor dacă te văd.Sau,mai bine zis, te revăd.Dar nu asta contează, ci faptul că în câteva clipe voi fi lângă tine.Ce îţi voi spune nu ştiu.S-au întamplat atâtea între noi...atâtea.

Ah,uite!Te apropii. Buzele tale dulci îmi desenează un zâmbet.Nu mă pot abţine şi îţi răspund în acelaşi fel.O pătură de emoţii mă înconjoară,vrând parcă să-mi acapareze toată inima.

Te privesc cu o atenţie nemaivazută,vrând parcă să-mi întipăresc în minte fiecare trăsătura a chipului tău.

Nu te-ai schimbat aproape deloc: acelaşi par negru care contrastează cu ochii tai de o culoare specială,deschisă.Din ei se nasc numeroase săgeţi.Şi eu ,iar mă pierd în lumina lor,atât de molcomitoare.Parcă visez...

Zbor printre o mulţime de stele şi o muzica plăcută îmi inunda urechile.O fericire muta ,calmă pune stăpânire pe inima mea.Eşti aici.

Dar...cum se poate asa ceva?! Înainte, exista o sclipire smecheraşă în griul privirii tale.Acum ,găsesc o mare de linişte,iubire şi...regret?Nuu, probabil am uitat cum să-i citesc ochii,ceea ce se ascunde dincolo de ei.Cred că timpul mi-a înlăturat această aptitudine.

-Îmi pare rău.

Ameţesc.Oare am auzit bine?Da,el a spus tot.Nu-mi vine sa cred!Mi-aş da câteva palme,ca să mă trezesc în cazul unui vis.Dar el m-ar considera nebună.Mai bine mă încred în aceste puţine vorbe ,cu o semnificaţie atât de mare.

Inima şi-a accentuat bătăile.Se pare ca cineva s-a hotarât să-mi arate că mă înşelasem în privinţa ultimelor gânduri. Am zâmbit şi l-am luat de mână.Îl iertasem de mult...