
Ma simt ca un prost. Cum am putut sa i le arat? Erau niste simple idei prostesti de cand aveam 17 ani. Trebuia sa le arunc direct, nu sa le las pe masa, "pentru mai tarziu". Dar cum as fi putut s-o refuz, cand mi-a cerut in cel mai dulce mod sa ii le arat? O ador cand este asa, copilaroasa. Nu pot rezista ochilor ei mari, bine conturati de gene lungi si negre ...si cu atat mai putin privirii lor gingase. Buzele ei conturau un zambet delicat iar vocea ei, da...vocea, era atat de dragastoasa! Am cedat imediat.
M-am gandit ca o sa se plictiseasca repede si n-o sa ajunga nici la a doua pagina. Din contra, le-a citit pe nerasuflate cu un interes pe care nu-l asteptam.Am asteptat cuminte, nu am indraznit s-o deranjez. Cand in sfarsit a terminat, a ramas o clipa pe ganduri, apoi si-a ridicat capul si m-a privit oarecum mirata : " De ce nu ai continuat sa scrii? Ai talent. Poti sa investesti in el. " Am ramas mut. Nu avea de unde sa stie cum am renuntat la visul meu. Ne-am cunoscut mult dupa acea intamplare nefericita. Am hotarat sa nu-i spun nimic.
Intre timp ea a mai rasfoit paginile. Mi-a zis ca sunt inca tanar si ca as putea sa incerc sa public ceva. Nu s-a dat batuta chiar daca i-am explicat ca sunt aproape trei ani de cand nu am mai tinut in mana vreun instrument de scris si ca nu mai am timp de asa ceva : "Ai tu timp, dar nu il folosesti cum trebuie. Uite, iti propun ceva: trei partide de poker. Pierzi, compui ceva pana vineri la pranz. Daca nu, faci curatenie prin toata casa si gatesti o saptamana( stia cat de mult urasc sa fac asta de unul singur). Castigi, fac eu toate aceste lucruri, nu mai impartim sarcinile." Norocul nu a fost de partea mea. M-a batut cu 2-1...Al naibii joc de carti...ce-a putut el sa-mi faca!
Claang.Se aude usa. A venit. Timpul meu a expirat. Ce-o sa-i spun?
2 comentarii:
buna.
...si daca mana azi te doare sa descri te rog o pagina alba intr-o alta pagina alba....
Trimiteți un comentariu