Astept.Intr-o sala mica,rece si goala.Ma gandesc la tine...si tocmai atunci iti faci aparitia.Te privesc.Deocamdata nicio vibratie interioara.Totul e deja planificat.De cum o sa te apropii o sa pornesc sentinta. Un salut scurt si astfel incepe totul...Ca de obicei,eu incep discutia,eu pun punctul pe i.Tu?Tu aprobi din cap si taci... Acum incepi sa zici niste vorbe prea cunoscute mie,de care m-am plictisit.Nu te inteleg.Esti un las.Ti-e frica,tie- frica sa fi tu.Nu spui ce simti,nu te exteriorizezi.Crezi ca asa e cel mai bine?Crezi ca trebuie sa raspunzi cum crezi ca vor altii pentru ca "asa trebuie"? Nu cred ca voi putea sa fiu vreodata de acord cu asta,pentru ca sunt exact opusul tau.Dar...nici nu trebuie sa fiu de acord sau sa te inteleg...am zis fara sentimente,am doar rolul unui judecator.Trebuie sa am sange rece,sa analizez totul din afara,sa ma privesc si sa te privesc cu ochi critici. Stiu,uneori ma deschid prea mult,atat de mult incat acest lucru se intoarce in defavoarea mea.Eu sunt nebuna in a argumenta orice,prea grabita uneori.Tu?Abia te sfiesti sa dai niste raspunsuri... Ajunge!Mi-am propus sa nu ma implic,deci voi incerca sa nu incalc promisiunea facuta mie.Spun cu o voce ce vrea sa fie rece: -Cetatene,esti condamnat pe durata de 30 de zile la munca in folosul binelui tau.Aceasta actiune presupune : *nu ai voie sa te ascunzi in spatele paravanului numit tacere,vrand astfel sa eviti raspunsuri importante. *este intrezis sa minti,sa nu spui ce simti "pentru ca nu e bine".Constientizeaza ca este esential sa te arati asa cum esti,nu asa cum crezi ca vrea altcineva.
O ultima specificare domnule: in cazul in care nu va indepliniti sarcinile spuse mai sus,veti fi condamnat la inchisoare pe viata.Nu veti avea posibilitatea de "va spune",veti trai intr-o obscuritate conturata de lipsa de curaj,de miciuni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu