Gandurile unei minti bolnave...

Ce vrei sa-mi spui?Nu te inteleg...mi-e atat de greu,abia te vad...

Stiu,am fost si eu candva ca tine.Am crezut si eu in ceea ce crezi tu acum.Dar,ca si pentru majoritatea ,"dragostea" si "increderea" incep sa reprezinte pentru mine niste simple cuvinte.

Stiu,nu ar trebui sa fiu si sa gandesc asa.Ai dreptate,sunt un las.Pentru ca nu am luptat cat a trebuit si am trecut usor in tabara cealalta,parasind vechiul "EU".

Pentru ca am incetat sa cred in lucrurile cu adevart importante in viata.Pentru ca nu apreciez ceea ce aduce cu adevarat fericire in suflet.Pentru ca m-am alaturat lor.

Am ajuns ceea ce am urat toate viata.Un om fals cu o inima de gheata...o pramatie.Si acum ma urasc si pe mine.

Nu stiu ce ma mai poate salva.Sunt irecuperabil.Dar tu...tu nu.

Daca nu ma mai pot ajuta pe mine,atunci pentru tine trebuie sa fac ceva.Nu te pot lasa asa...

Poate nu ai incredere intr-o minte bolnava ca a mea si nu vei vrea sa te ajut.Poate te vei gandi ca vreau sa ajungi ca mine.Crede-ma,am trecut prin ce incepi sa treci si tu acum...Nu vreau sa te pierzi.Nu.Sunt destui care au facut si fac asta.Nu stiu cum,dar te voi ajuta....ai sa vezi tu.

Probabil o sa fie greu,dar o sa merite tot efortul...